Disfuncţia erectilă: investigaţii şi tratamente

Life


Disfuncţia erectilă este privită, în continuare, ca un tabu în ciuda cifrelor care fac din această problemă medicală una comună multor bărbaţi: conform datelor furnizate de Organizaţia Modială a Sănătăţii (OMS), 15 la sută dintre bărbaţi se confruntă cu ea în fiecare an. Dacă în 1995, numărul celor care sufereau din cauza disfuncţiei erectile era de peste 150 de milioane, în 2025, ar putea ajunge la 320 de milioane, potrivit estimărilor OMS. Aşadar, o problemă serioasă care trebuie discutată deschis cu medicul urolog.

Disfuncţia erectilă: un tabu

“În România există tabuuri în continuare, e o chestie ţinută sub perdea. Mare mi-a fost surpriza să constat că sunt şi pacienţi aduşi la medic de soţii, de partenere, pentru a relata problema asta, iar ei efectiv nu pot să discute. E lipsa unei educaţii legate de viaţa sexuală care nu s-a făcut probabil în adolescenţă, când ar fi trebuit să se facă. Pentru că majoritatea pacienţilor care se confruntă cu chestia asta sunt de peste 50 de ani şi putem să presupunem că atunci când erau adolescenţi, în liceu, nu au beneficiat de niciun fel de educaţie sexuală. Asta ar fi problema principală pentru care disfuncţia erectilă e privită ca un subiect tabu, o chestie despre care mai mult se şuşoteşte”, afirmă dr. Justin Aurelian, doctor în ştiinţe medicale şi medic primar urolog, care tratează cu succes pacienţii cu disfuncţii erectile.

De altfel, medicii spun că erecţia normală şi viaţa sexuală de calitate sunt atribute ale sănătăţii. Deseori, problemele apar şi din cauza aşteptărilor legate de performanţa sexuală care este una individuală. Raportarea la cunoscuţi, prieteni, apropiaţi poate genera nemulţumire, stres, angoasă, cu agravarea disfuncţiei erectile. Însă aceasta poate fi generată de multe alte situaţii.

“Pacienţii afectaţi din punct de vedere psihologic la care manifestarea e disfuncţie erectilă sunt tot mai mulţi. Aceasta apare din cauza condiţiilor de mediu, a solicitării la locul de muncă sau a stresului în familie. Poate nu a fost diagnosticată de la început componenta aceasta psihologică. Există şi alte cauze: la pacienţii cu diabet zaharat, cauza este clar vasculară. La pacienţii vârstnici, peste 55-60 de ani, poate fi o componentă legată de adenomul de prostată sau de altă suferinţă a prostatei. Altă cauză o reprezintă dislipidemiile care produc în timp ateroscleroză: orice pacient care are probleme cu aparatul cardiovascular poate să se prezinte la urolog cu manifestarea principală de disfuncţie erectilă, pentru că apare un grad de ateroscleroză la nivelul vaselor”, completează specialistul.

Lipsa erecţiei sau imposibilitatea menţinerii acesteia pentru o viaţă sexuală împlinită pot fi generate şi de excesul ponderal. Acesta perturbă echilibrul hormonal, iar scăderea nivelului de testosteron produce tulburări erectile. De vină poate fi şi fumatul, responsabil pentru multe probleme grave de sănătate. Aşadar, în aceste condiţii vizita la medicul urolog devine obligatorie, iar evaluarea este una complexă.

Disfuncţia erectilă: investigaţii

“Evaluarea medicală constă într-o anamneză care ar trebui să fie cât mai completă, adică o discuţie în care să stabilim dacă există elemente patologice legate de funcţia sexuală, de funcţia urinară, de prezenţa sau absenţa altor boli care ar putea să aibă impact negativ (diabetul zaharat), prezenţa sau absenţa unei partenere, dacă pacientul e căsătorit sau nu, dacă are multiple partenere sexuale, dacă a suferit traume psihice sau traumatisme neurologice care pot da disfuncţie erectilă.

Anamneza e foarte importantă în stabilirea tratamentului.  După aceea se face un examen clinic, în mod normal ar trebui să se facă un examen clinic complet, centrat pe aparatul urogenital, şi ulterior sunt necesare o ecografie de aparat urogenital, care include aparatul urinar, rinichii şi vezica urinară, prostata. Pentru afectarea vasculară, trebuie făcută şi o ecografie peniană. După această ecografie completă sunt necesare investigaţiile legate de dozările hormonale, de glicemie, colesterol, trigliceride, mai ales dacă pacientul e obez, hemoleucogramă. De multe ori, e necesară şi o evalare cardiologică legată de tratamentul ulterior, pentru că tratamentul medicamentos pentru disfuncţie erectilă poate fi contraindicat la pacienţii cu afecţiuni cardiologice severe”, descrie tabloul investigaţiilor medicul primar urolog Justin Aurelian.

Disfuncţia erectilă se tratează, însă condiţia esenţială este ca pacienţii cu astfel de probleme să primească un diagnostic din partea unui medic. Pe lângă terapiile medicamentoase, geluri cu aplicaţii locale sau injecţii, există şi tratamente moderne care pot trata discunţia erectilă.

“Există terapia cu unde de şoc de intensitate joasă, care e o terapie relativ nouă: sunt unde de şoc pe care pacientul le poate tolera relativ uşor, care se administrează la nivelul penisului, la nivelul corpilor cavernoşi, care au rolul de a elibera în circulaţie factori de creştere vasculari. Aceşti factori de creştere stimulează formarea de noi vase în corpii cavernoşi.

Având o reţea mult mai bogată vasculară, atunci când se declanşează erecţia, sângele intră în cantitate crescută în penis şi erecţiile sunt mai ferme. Din punct de vedere medical, nu are contraindicaţii, practic aceste unde de şoc sunt de joasă intensitate, nu produc microtraumatisme, leziuni. Singura contraindicaţie relativă pe care o văd eu din prisma de chirurg e la pacienţii care prezintă tulburări de coagulare sau care sunt pe tratament anticoagulant”, descrie medicul urolog terapia cu unde de şoc pentru disfuncţie erectilă.

Disfuncţia erectilă: tratament cu unde de şoc

Terapia cu unde de şoc se poate face în 6 şedinţe, de câte 15-20 de minute, iar pacientul este monitorizat permanent prin chestionare despre calitatea erecţiei şi vieţii sexuale ulterioare terapiei.

“Rezultatele sunt pe termen lung, e un avantaj faţă de terapia medicamentoasă. Rezultatele pot dura 6 până la 8 luni după terminarea tratamentului. Bineînţeles că sesiunea de tratament poate fi repetată o dată pe an sau atunci când pacientul consideră că erecţia nu mai corespunde aşteptărilor. Rezultatele sunt influenţate şi de vârstă pentru că vârsta îşi pune amprenta în toate afecţiunile”, spune dr. Justin Aurelian.

Medicul primar urolog, specializat în tratarea disfuncţiilor erectile, atrage atenţia şi asupra terapiilor care promit vindecarea disfuncţiei erectile, dar care nu sunt administrate de către un medic.

“Eu nu le recomand dacă nu sunt prescrise la indicaţia medicului. Riscurile ar fi să dea o grămadă de bani pe nimic, să nu apară niciun efect (asta ar fi cel mai puţin grav). Riscurile mai mari ar fi să facă nişte complicaţii după administrarea lor, pentru că nu poate garanta nimeni că ceea ce e trecut pe cutie se află şi în comprimatul respectiv. Cel puţin în cazul disfuncţiei erectile sunt foarte multe suplimente care conţin la rândul lor medicamente de sinteză şi automat pot da erecţie, chiar au fost cazuri de erecţie prelungită şi au apărut alte complicaţii. Eu nu recomand ca pacientul să ia suplimente că aşa a citit pe internet, dar nici nu ştiu de unde vin. O parte nu au dovezi ştiinţifice şi în plus e greu de dovedit că ele conţin exact ce spun pe etichetă”, avertizează medicul urolog.

Disfuncţia erectilă: atenţie la suplimentele cu testosteron

Medicul avertizează şi asupra folosirii suplimentelor cu testosteron pentru creşterea masei musculare pentru că pot afecta erecţia. De asemenea, medicul atrage atenţia şi asupra amânării vizitei la specialist.

“E mult mai greu să tratezi un pacient care are o disfuncţie erectilă severă, decât un pacient care are o disfuncţie erectilă uşoară. Dacă el vine încă de la primele semne, putem diagnostica o altă afecţiune care i-a indus această disfuncţie erectilă şi care poate să fie cu risc vital, cum este diabetul zaharat, sau putem să avem rezultate mult mai bune legate de terapie. Dacă el tot amână şi vine când nu mai are erecţie aproape deloc, bineînţeles că şi rezultatele vor fi pe măsură. Una e să pleci de la zero şi să ajungi la 30%, poate nici atât şi alta e să pleci de la 40% şi să ajungi la 70%”, concluzionează specialistul.


 



Source link